Religie

Religia este legătura liberă, conștientă și personală a omului cu Dumnezeu iar existența religiei este strâns legată de problema existenței și a cunoașterii lui Dumnezeu. Ca atare, disciplina Religie le oferă elevilor posibilitatea să învețe: cine este Dumnezeu, cum să aibă o legătură personală cu El și cum să și-o exprime, învață să-și identifice și să-și înnobileze sentimentele și să aibă o viață construită pe un fundament religios

„În toate timpurile și la toate popoarele pot fi identificate elemente care arată faptul că, dintotdeauna și pretutindeni, omul a privit spre Cer și a crezut că are un destin mai presus de lumea materială și de lucrurile efemere. Această realitate îl conduce și îl ajută pe om să Îl cunoască și să Îl iubească pe Creatorul său și să trăiască pe pământ în armonie cu semenii și cu el însuși. În mod firesc, numele disciplinei de învățământ în care se învață aceste lucruri este religie”. ( S.Șebu, M.Opriș, D.Opriș- Metodica predării religiei, Alba Iulia,2017)

Educația religioasă reprezintă o activitate nobilă și complexă, care se realizează în numele moralizării și al perfecționării persoanei umane. Din timpuri vechi, înțeleptul Solomon afirma: „Deprinde pe tânăr cu purtarea pe care trebuie să o aibă și chiar de va îmbătrâni, el nu se va abate de la ea” (Pilde 22,6). Demersurile întreprinse, de-a lungul timpului în cadrul educației religioase şi-au propus găsirea celor mai bune modalități pentru a-l conduce pe elev spre lumea spirituală, urmărind modelul privind formarea personalității creștine.

Prin intermediul educației religioase li se prezintă elevilor urmările benefice ale vieții omului care trăiește frumos. Educația religioasă vine în întâmpinarea elevilor oferindu-le o înțelegere superioară a vieții și a valorii acesteia. În acest sens îndrumările Sfântului Apostol Petru sunt grăitoare și pregătesc parcă pentru sfințirea vieții: „Dacă vrea omul să trăiască și să vadă zile bune, să se ferească de rău și să facă binele, să caute pacea și să-I urmeze, să-și oprească limba de la rău și buzele sale de la minciună.”( I.Petru 3,10-11)

Prin educația religioasă omul este invitat la o permanentă vindecare de patimi și la o creștere în desăvârșire, care să îi permită implicarea responsabilă în viața cotidiană a societății. Astfel ținta prioritară a educației religioase este formarea caracterului și a personalității desăvârșite a omului, ca individ.

În perioada interbelică, pedagogul Dumitru Theodosiu scria: „Religia este pentru neam o mare putere de viață, căci toți fiii lui se simt mai înrudiți și mai uniți în fața primejdiei care-i amenință”.