Secolul XXI este secolul colaborării și nu al competiției. Colaborarea este cea care formează competențe legate de comunicare, altruism întrajutorare. Lumea în care trăim tinde să se așeze pe o nouă machetă în care valorile devin altele. Întreaga lume discută și pune bazele unei altfel de concepții privitoare la modalitățile de interacționare a societății umane. Profesorii sunt cei care educă viitoarea generație și din aceasta cauză, ei sunt promotorii acestui tip de comportament. În măsura în care vom ști să educăm aceste valori, debusolarea continuă în care trăim va dispărea.
Metoda învăţării prin proiecte poate genera un mediu educaţional favorabil dezvoltării abilităţilor necesare oricărui absolvent de liceu pentru inserţia socio-profesională. La început, orice proiect este abordat prin planificarea riguroasă a fazelor sale. În faza de plan, proiectul este defalcat în etape mai mici, uşor de gestionat. Rolurile în cadrul proiectului sunt alocate resurselor umane potrivite şi este planificat un timp limită pentru fiecare fază. Se iau în considerare factorii care afectează calendarul activităţilor proiectului, cum ar fi resursele limitate de timp, financiare, umane, activităţile la clasă şi vacanţele şi astfel, planul este ajustat în consecinţă. Planificarea etapelor permite urmărirea progresului în derularea proiectului. Elevii, prin asumarea diferitelor roluri trebuie să îndeplinească sarcini pline de semnificaţie, demonstrându-şi cunostinţele şi abilităţile prin intermediul produselor care sunt prezentate sau afişate.
Predarea pe bază de proiecte reprezintă un model inovativ care implică în mod direct şi eficient elevii în procesul de învăţare. Metoda proiectului are mai multe avantaje, deoarece este favorizată dezvoltarea unei gândiri transdisciplinare, sunt dezvoltate abilităţi ale gândirii de nivel superior, sunt utilizate tipuri de evaluări multiple şi continue, iar obiectivele urmăresc dezvoltarea unor competenţe specifice secolului XXI.
Utilizarea tehnologiei dezvoltă creativitatea, capacitatea de a cerceta o temă dată, spiritul de lucru în echipă, gândirea critică şi favorizează schimbul de idei. Unităţile de învăţare bazate pe proiect includ strategii instrucţionale variate, care măresc gradul de implicare al elevilor şi responsabilitatea acestora, îmbunătăţind stilul propriu de învăţare. Metodele utilizate facilitează legătura dintre standardele de conţinut şi viaţa reală. Proiectele se concentrează pe formarea de competențe cheie aliniate standardelor de performanţă, iar elevii se află în centrul procesului de învăţare.
Proiectele sunt generate de întrebări cheie ale curriculumului, care introduc idei importante, durabile şi care au un caracter transdisciplinar. Oferă o punte între mai multe unităţi, arii curriculare sau totalitatea disciplinelor unui an de studiu. Întrebările cheie fac legătura între mai multe unităţi de învăţare sau discipline şi sunt de trei feluri: întrebare esenţială, întrebări ale unităţii de învăţare şi întrebări de conţinut.
Întrebarea esenţială este o întrebare generală, complexă, deschisă, care face referire la idei importante şi la concepte perene; astfel de întrebări transcend disciplinele şi îi ajută pe elevi să vadă relaţiile dintre teme. Au mai multe răspunsuri. Răspunsurile la aceste întrebări nu pot fi găsite într-o carte. Adesea sunt întrebări importante ale vieţii. De exemplu: Reprezintă trecutul un model pentru viitor? Captează atenţia elevilor şi necesită capacităţi cognitive de nivel superior; îi provoacă pe elevi să gândească în profunzime, să aplice valori şi să interpreteze experienţe.
Întrebările unităţii sunt întrebări deschise şi invită la explorarea ideilor specifice unui subiect, discipline sau unitate de învăţare. Echipe de profesori care predau discipline diferite pot folosi propriile întrebări ale unităţii pentru a susţine o singură întrebare esenţială comună echipei, unificatoare. Întrebările de unitate – sunt întrebări deschise, direct legate de un proiect sau o unitate de învăţare, care susţin activităţile investigative adresate de întrebarea esenţială. Ridică probleme sau servesc drept bază pentru începerea discuţiilor ce sprijină întrebarea esenţială. De exemplu: În ce fel viaţa politică a secolului XIX se reflectă în viaţa politică actuală? Există situaţii similare în evoluţia sistemului politic românesc? Sunt actorii politici de atunci modele pentru actorii politici de astăzi? Încurajează explorarea, provoacă şi susţin interesul şi permit obţinerea de răspunsuri unice şi abordările creatoare. Îi determină pe elevi să interpreteze ei înşişi faptele.
Întrebările de conţinut în mod normal, au răspunsuri clare sau răspunsuri specifice „corecte” şi sunt considerate întrebări „închise”. Ele vizează conţinutului specific lecţiilor; sunt întrebări concrete care au un set restrâns de răspunsuri corecte. Sunt aliniate standardelor de performanţă şi obiectivelor operaţionale şi susţin întrebarea esenţială şi întrebările unităţii. Testează abilitatea elevilor de a-şi aminti fapte pe baza informaţiilor. De obicei le solicită elevilor să identifice „cine”, „ce”, „unde” şi „când”. De exemplu:
Cine sunt realizatorii statului român modern?
Ce acţiuni şi atitudini politice sunt prezente şi atunci şi acum?
Care sunt principiile constituţionale din prezent preluate din Constituţia din 1866?
Sistemul politic românesc de la sfârşitul sec. XIX este folosit ca model după 1989?
Cât de actuali sunt realizatorii statului român modern?
Elevii au nevoie de cunoştinţe şi abilităţi de înţelegere pentru a le răspunde.
Întrebarile-cheie ale curriculumului orientează proiectele spre învățarea a ceea ce este important, esențial, îi încurajează pe elevi să folosească capacități de gândire la nivel superior. Sunt întrebări care-i provoacă pe elevi, îi încurajează să gândească, să se implice în procesul de învățare. Adresarea unei întrebări înseamnă necesitatea umplerii unui gol, într-o situație de comunicare standard. Prin formularea întrebărilor, profesorii încearcă să verifice informațiile deținute de elevi. În cadrul acestei metode, întrebările cheie reprezintă pilonii de susținere a proiectului întreprins, antrenând permanent elevii în activități care necesită utilizarea nivelului superior al operațiilor gândirii. În același timp, întrebările cheie ghidează activitatea cadrului didactic. Întrebările cheie ale curriculumului duc la aprofundarea conținuturilor și totodată la realizarea legăturii cu viața reală, astfel elevii vor fi mai motivați în procesul instructiv-educativ.
Formularea unor întrebări deschise, care stimulează curiozitatea, reprezintă o modalitate eficientă de a-i încuraja pe elevi să gândească profund şi le oferă un context de învăţare plin de semnificaţie. Atunci când elevii primesc întrebări la care sunt interesaţi să găsească răspunsul, devin implicaţi. Când întrebările îi ajută să vadă conexiunile dintre conţinuturile disciplinelor şi propria lor viaţă, învăţarea dobândeşte semnificaţie. Îi putem ajuta pe elevi să devină mai motivaţi şi autonomi în învăţare adresându-le întrebările potrivite Întrebările cheie ale curriculumului oferă o structură de organizare pentru folosirea întrebărilor pe parcursul desfăşurării proiectelor şi promovează gândirea la toate nivelurile. Prin întrebări, se realizează un echilibru între înţelegerea conţinutului şi explorarea unor idei durabile şi interesante. Întrebările cheie ale curriculumului orientează desfăşurarea unei unităţi de învăţare. Întrebările esențiale şi întrebările unităţii oferă motivaţia procesului de învăţare. Acestea îi ajută pe elevi să recunoască „de ce” şi „cum” şi încurajează investigaţiile, discuţiile şi cercetarea. Ele îi implică pe elevi în personalizarea propriei învăţări şi în analiza în profunzime a unui subiect. Întrebările esenţiale şi ale unităţii, bine formulate, îi determină pe elevi să gândească în mod critic, promovează curiozitatea şi dezvoltă o abordare specifică a curriculumului. Pentru a răspunde unor astfel de întrebări, elevii trebuie să examineze în profunzime şi să construiască propriul înţeles şi propriile răspunsuri pe baza informaţiilor adunate. Întrebările de conţinut îi ajută pe elevi să se concentreze pe informaţiile de natură factuală pe care trebuie să le asimileze pentru a îndeplini multe dintre obiectivele operaţionale şi standardele de performanţă. Încadrarea întrebărilor esenţiale şi ale unităţii în curriculum reprezintă o modalitate de promovare a spiritului de investigaţie al elevilor şi vizează capacităţi cognitive de nivel superior, însă este nevoie de mai mult decât un număr de întrebări bune pentru a transforma cu adevărat o clasă şi a-i implica pe toţi elevii în procesul de învăţare.
Specialiştii în cercetare şi dezvoltare, Jackie Walsh şi Beth Sattes (2005), autorii lucrării Quality Questioning: Research-Based Practice to Engage Every Learner (Întrebări de calitate: Practici bazate pe cercetare pentru a-i implica pe toţi elevii), afirmă că a şti să formulezi întrebări de calitate reprezintă doar primul pas în procesul de transformare a clasei. Ei susţin că dacă profesorii doresc să îi implice pe toţi elevii ca să răspundă la aceste întrebări, ei trebuie să dezvolte şi noi comportamente specifce la elevi şi să adopte reguli pentru desfăşurarea activităţilor la clasă în acest sens.
Pentru a începe procesul de transformare a clasei trebuie stabilit un mediu de lucru sigur în care elevii să se simtă confortabil să pună întrebări şi să răspundă la întrebări. Asiguraţi-vă că toată lumea înţelege că nicio întrebare nu poate fi o întrebare proastă şi oferiţi întotdeauna suficient timp pentru ca elevii să formuleze, să analizeze şi să răspundă întrebărilor. Apoi, distribuiţi proiecte care să-i determine pe elevi să răspundă „întrebărilor importante” şi să susţină răspunsurile cu dovezi. Oferiţi-le elevilor scenarii sau probleme din care să deducă singuri soluţiile. La început, elevii nefamiliarizaţi cu întrebările deschise vor avea probabil nevoie de îndrumare, precum şi de o confirmare a faptului că există multe răspunsuri corecte. Puneţi la dispoziţia elevilor modele adecvate, care le vor asigura succesul şi care vor folosi şi la monitorizarea frecventă a activităţilor. Reaminţi-le elevilor să-şi motiveze opiniile şi să formuleze ipoteze pe baza faptelor. Alocaţi suficient timp pentru întrebări. Utilizaţi tehnici de testare pentru a-i îndemna pe elevi să-şi clarifice ideile şi să explice raţionamentele. Apoi, provocaţi-i cu întrebări mai complexe. Ajutaţi-i pe elevi să înţeleagă că pentru a răspunde unor întrebări importante, este de multe ori nevoie să răspundă mai întâi celor care nu par aşa de importante. După ce elevii s-au obişnuit cu întrebările deschise şi cu răspunsurile susţinute de dovezi, faceţi un pas înapoi şi adoptaţi rolul de facilitator. Învăţaţi-i pe elevi cum să creeze propriile întrebări şi încurajaţi-i să detalieze şi să dezvolte ideile colegilor. În sfârşit, când începeţi să evaluaţi activitatea elevilor, aveţi în vedere şi eficienţa practicilor proprii de folosire a întrebărilor. Dacă elevii nu reuşesc să răspundă în mod adecvat la întrebările esenţiale şi la cele ale unităţii şi să-şi susţină răspunsurile cu dovezi, înseamnă că trebuie să modificaţi întrebările. Este necesar să folosiţi mai multe tehnici de testare şi mai eficiente pentru a-i îndemna pe elevi să-şi clarifice ideile şi să-şi explice modul de gândire. Sau este nevoie să oferiţi mai multe modele pentru a vă asigura că obiectivele vor fi îndeplinite. Dacă nu toţi elevii participă la învăţare, trebuie să stabiliţi practici specifice pentru ca toţi să se simtă liberi să-şi împărtăşească ideile şi să-şi exprime opiniile. Dacă elevii nu demonstrează că apelează la gândirea de nivel superior şi nu oferă răspunsuri unice sau abordări creatoare, este necesar să modificaţi cerinţele proiectului sau instrumentele de evaluare pentru a urmări dezvoltarea acestor capacităţi. Sau aveţi nevoie de mai multă practică şi îndrumare referitoare la abordarea întrebărilor deschise.
Transformarea clasei într-un loc în care toţi elevii sunt implicaţi şi interesaţi să pună întrebări şi să răspundă la întrebări necesită timp şi muncă, monitorizare şi adaptare, însă recompensele oferite de elevii implicaţi în procesele de gândire şi de învăţare justifică eforturile depuse.
Bibliografie:
- Cerghit I., “Sisteme de instruire alternative şi complementare. Structuri, stiluri şi strategii”, Editura Aramis, Bucureşti 2002.
- Intel Teach- Instrurea în societatea cunoaşterii , versiunea 10.
http://educate.intel.com/en/ProjectDesign/
Autor:
PROF. MATEICA DANIELA
LICEUL CU PROGRAM SPORTIV ALBA IULIA